marți, 10 august 2021

Drumul

 Pe tot parcursul vietii voi trece prin experiente placute si neplacute care ma vor forma. Cel mai important este sa invat din aceste experiente si sa ma schimb, pentru ca altfel ma voi lovi de ele iar si iar.

 Pot sa ma schimb la inceputul vietii, si asta este bine sau pot sa-mi dau seama ca gresesc, si cu ce gresesc pe patul de moarte, dar asta nu va mai fi relevant pentru ca nu va ajuta pe nimeni. 
 
Amprenta mea hormonala impreuna cu actiunile (raspunsul) persoanelor din jur (parinti, frati, bunici, colegi, profesori) determina un caracter inca din copilarie. Acesta ramane in intiparit in latura mea inconstienta. In urma experientelor neplacute se formeaza anumite mecanisme hormonale care protejeaza creierul > corpul sa nu intre in colaps, fac parte din instinctul "lupta sau fugi" (frica, uitare, excese de furie, violenta). Aceste raspunsuri inconstiente sunt foarte rapide, mai rapide decat mintea constienta si astfel multe persoane isi tin foarte greu in frau comportamentele agresive.

Cand incep sa ma maturizez, ratiunea (constientul) va incerca sa controleze inconstientul in functie de feedback-ul primit de cei din jur (empatie), de principiile sau volorile pe care mi le-am creat (sa nu fac rau celor din jur) sau sa reglez ceea ce simt si gandesc pentru a nu afecta functionarea organismului.

Din pacate, daca nu sunt capabil sa ma autoreglez utilizand ratiunea, voi ramane blocat si ca adult la raspunsurile automate inconstiente formate in copilarie si voi incerca sa le reglez prin vicii (fumat, alcool etc) astfel incat sa ma pot simti bine. 
De asemenea rational pot sa consider ca eu am dreptate intotdeauna, sunt indreptatit sa fac ce vreau chiar daca cei din jur imi spun ca fac rau, in acest caz nu voi schimba nimic pentru ca nu am gresit cu nimic.
In unele cazuri, pentru ca cel de langa mine nu este de acord cu mine sau nu vrea sa faca ce-i spun eu sa faca -imi tradeaza increderea, loialitatea- (chiar daca imi este coleg, prieten, copil sau sotie) va trece in mintea mea la categoria dusman, se traduce ca imi pune in pericol existenta si atunci ii pot face rau (agresiune verbala, nonverbala sau fizica) fara sa simt vre-o remuscare (empatie la suferinta celuilalt). Abia dupa consumarea episodului si reglarea hormonalala valorile normale pot sa-mi dau seama ca am gresit..sau nu. Daca imi dau seama ca am gresit pot sa-mi cer iertare sau nu...Aceasta manifestare este asociata cu cea a narcisistilor. O persoana narcisista chiar daca poate fi agresiva sau condusa de dorinta de razbunare, de a castiga,  este de fapt lipsita de incredere, nesigura, ii lipseste atentia si apreciere celorlalti, isi pune constant la incercare "supusii". Cand nu primeste feedbackul asteptat va corecta situatia in forta sau prin planuri de "corectare". 

In toate aceste cazuri singura solutie este urmatoarea. Daca nu vreau sa ma schimb pentru ceilalti trebuie sa ma schimb pentru mine. Chiar daca ma poleiez cu sclipici, toate aceste ganduri (sentimente) de ura, razbunare, neincredere, frica ma vor duce intr-o forma de depresie (stres emotional). In timp tot acest stres se traduce in nefunctionarea corecta a sistemului imunitar (alergii, boli de inima, ale tractului digestiv, artrita, tiroida, diabet, cancer)

Ca adult pot sa ajung sa-mi controlez emotiile prin exercitiu, sa detectez aparitia emotiei, sa o identific si sa o reglez astfel incat sa nu-mi afecteze ratiunea. Doar astfel voi putea lua deciziile corecte.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu